Eşti aici

Muzică academică

Eugen Doga a trecut printr-o pregătire profesională serioasă la Conservatorul din Chişinău, la clasa de violoncel şi apoi la clasa de teorie şi compoziţie, absolvind-o  în 1965. Teza sa a fost poemul simfonic “Mama”, bazat pe o linogravură de Aurel David, lucrare pentru care nu a rămas mulţumit, fiind scrisă sub îndrumarea severă a profesorului S. Lobel.

A dorit să scrie o muzică nesupusă normelor predate de profesorii săi, ci conform intuiţiei sale, ceea ce l-ar fi  îndreptat  spre rădăcini, spre strămoşii mai îndepărtaţi sau mai apropiaţi în timp, bazându-se pe cunoştinţele academice  pe care le-a dobândit.  Dar nu ştia cum să o facă. Acest fapt l-a impus pe tânărul compositor să  renunţe  de-a mai scrie pentru mai bine de doi ani. Credea că pentru totdeauna…

Această perioadă de “tăcere” i-a dat posibilitatea de a-şi aprofunda cunoştinţele, de a analiza doleanţele şi posobolităţile sale, de a încerca destinul. De ce nu.

Odată, pe când preda studenţilor teoria muzicii şi compoziţia, a venit cineva de la “Moldova-Film” şi i-a oferit oportunitatea de a scrie muzică la un film nou. Fără tragere de inimă şi cu mari îndoieli a acceptat  oferta şi a început munca. Dintr-o dată, orice îndoială cu privire la “cum” şi “ce” să scrie, a dispărut. A înţeles, că un compositor  profesionist trebuie să cunoască toate genurile musicale, să ştie să scrie orice gen de muzică. Îşi poate, desigur, alege un gen muzical  preferat, de suflet, dar nu le poate omite pe celelalte.

De pildă, tehnica de compoziţie a muzicii de serie, de care a fost pasionat E. Doga, l-a ajutat la compunerea celei de-al VI-a  tablou din baletul “Luceafărul”, o scenă  în Senatul Ceresc în care apare “Atotputernicul”. Acolo, în Univers, nu există noţiuni şi categorisiri  pământene,  nu există loc nici măcar pentru o melodie, crede compozitorul.

Cel mai important aspect pe care îl caută autorul aici, pe pământ, şi ceea ce urmăreşte este melodia. Trebuie să fie baza fundamentala  melodică  a muzicii de genuri diferite, de la cele  mai simple şi până la  cele mai moderne compoziţii. Acestea apar lămurit în multe dintre operele sale, de la cântece, interpretate până  şi astăzi, la lucrările simfonice complexe: în baletele “Luceafărul” (1983) şi “Venacia” (1989), prima sa simfonie (1969), şase cvartete de coarde (suite), scrise la interval de câte 10 ani fiecare, începând din 1963. A compus 12 lucrări pentru cor a-cappella, câteva cantate  pentru solişti, cor şi o orchestră simfonică, un Recviem pentru  soprană a capella şi orchestră simfonică, cantate pentru cor de copii  şi orchestră (“Lie, lie ciocârlie”, “Bună dimineaţa”, “Vine, vine primăvara”, “Curcubeul alb” pentru  soprană, cor şi orchestră). Aproape finalizate  sunt baletul “Regina Margot” şi opera “Dialogurile dragostei”  fragmente din care s-au prezentat de câteva ori în concerte. Programele sale de concert includ lucrări majore, uverturi (a compus două), o cantată, sau  nişte arii din noile sale lucrări. Astfel, în cele mai recente concerte, de la Bucureşti şi de la Sala Mare a Conservatorului din Moscova,  s-au reprezentat pentru prima dată, părţi alese din baletul “Venancia” şi din opera “Dialogurile dragostei”.

O trăsătură distictivă a muzicii sale simfonice este orchestraţia, luminoasă şi originală precum şi abundenţa muzicală de fundal. Muzica sa are abilitatea de a fi pictată în diferite culori naţionale – de la specificul moldovenesc, rusesc  ori oriental, la varietatea de stiluri a Americii Latine, toate acestea fiind posibile datorită studiului asiduu al folclorului diferitelor popoare. Un compositor  în devenire, crescând şi ,,dezvoltându-se printe  uimitorii lăutari  în Moldova, este adânc influenţat de aceştia în opera sa de creaţie.  I se insuflă, de asemenea şi admiraţia pentru creaţiile a altor  popoare, altor etnii.

Muzica academică a lui Eugen Doga este fondată pe experienţele muzicii  clasice ale exprimării gândirii musicale. Până şi cântecele sale poartă amprenta academismului care le conferă nu numai calitatea compoziţională, ci chiar le prelungeşte  durata de viaţă.

“Orice profesie, orice activitate umană, şi în special  cea muzicală, trebuie să se bazeze pe procesul de formare” – crede Eugen Doga.

BIOGRAFIE

EDUCAȚIE

MUZICĂ DE FILM

MUZICĂ PENTRU SPECTACOLE DRAMATICE ŞI TEATRU RADIOFONIC

FAMILIA

ASTĂZI

1997-2017 (c) Eugen Doga. All rights reserved.