Libretto și scene de balet "Luceafarul"

Baletul „Luceafărul”

Acțiunea 1

Scenă 1. Prolog

Cerul de catifea e presărat cu stropi de stele.

Silueta gingașă a fetei este îndreptată înainte. O mișcare a mâinilor-aripi şi pe bolta cerească se aprinde steaua clipindă  – Luceafărul. Fata se avântă spre lumina stelei, dar Luceafărul frumos este inaccesibil… 

Scenă 2

Sala palatului. Dansul vesel al pajilor este întrerupt de sosirea dăscăliței – ei o implică în vârtejul dansului lor amuzant. Fetele de la palat apărute s-au alăturat veseliei .. A sunat clopotul palatului anunțând sosirea împărăției somnului. Cortegiul în frunte cu dăscălița se îndreaptă solemn în dormitorul prințesei Cătălina.

Scenă 3

Cămara Cătălinei. Pajii şi fetele de la palat părăsesc camera prințesei. Frumoasă ca luna printre stelele, Cătălina, se așază pe așternutul parfumat de flori, şi, ascultă cu răsuflarea tăiată, prin umbra dulce a nopții, sunetele cântecului de leagăn ce se depărtează. În dormitor prin geamurile incrustate ale palatului se prelinge lumina magică a Luceafărului ce răsare. Adormind Cătălina îl cheamă pe iubitul său. Şi iată Luceafărul vine la căpătâiul Cătălinei ce dormea.

Scenă 4

În dumbrava de pe malul mării apare Cătălina tristă. Este urmărită mereu de pajul Cătălin. Prințesa nu îl observă. Visurile ei despre îndepărtatul și inaccesibilul Luceafăr sunt întrerupte de apariția trubadurilor. Vrând să fie nevăzută de nimeni ea se ascunde de toți, dar dintr-o data se ciocnește  cu vrăjitoarea-ghicitoarea. Cătălina o roagă să-i ghicească. Vrăjitoarea îi arată o stea ce sclipește luminos de asupra mării – este Luceafărul.

Prințesa din nou își cheamă iubitul: «Stăpâne al întunericului, vin-o la mine, coboară strălucind aici!» În aceeași clipă el apare în fața Cătălinei.

Luceafărul o cheamă din nou cu el. Cătălina nu se încumetă să părăsească pământul.

Dezamăgit de refuzul Cătălinei, Luceafărul dispare. Între timp pajul Cătălin a găsit-o pe prințesă, care era disperată din cauza despărțirii cu Luceafărul.

Acțiunea 2

Scenă 5

La palatul  împăratului din toate cele patru pârți ale lumii au venit miri să o pețească pe frumoasa prințesa Cătălina. Cătălina este tristă. Nu este bucuroasă de pețitori, nu se uită la ei şi nu zâmbește nimănui. Steaua din cer a rămas pe veci în gândurile tinerei prințese. Este plină de iubire arzătoare fată de Luceafărul ce luminează în depărtări.

Scenă 6

Împărăția Stăpânului cerului. Vârtejuri de stele și meteoriți zburând străbat întunericul. Luceafărul zboară la Stăpân. Îl roagă pe Părintele atotputernic să îl izbăvească de nemurire pentru o clipă scurtă de dragoste pământească. Dar zadarnice ii sunt rugăciunile:

Scenă 7

Crângul de pe malul mării. Cătălina întinde brațele spre cer și în cheamă pe Luceafăr. Lângă ea este pajul Cătălin. Mâinile prințesei şi ale pajului s-au unit, iar fetele s-au atins. Umbrele lor două sau unit în una. Trezindu-se, Cătălina fuge din brațele pajului şi fuge de la el. Văzând aproape lumina strălucitoare a Luceafărului îl îndeamnă din nou:

Şi iată Luceafărul se îndreaptă de asupra mării zbuciumate în întâmpinarea Cătălinei. Dar un zid de netrecut îi desparte.  Fără nici o speranță Cătălina încearcă să ajungă la Luceafăr… El aruncă o ultimă privire de adio şi dispare cu repeziciune pentru totdeauna.

Abia de aude Cătălina ultimul geamăt al mării. Epuizată, cu genunchii la pământ, ea este întruchiparea tristeții. Iar pe cer din nou s-a aprins lumina rece a Luceafărului, misterioasă, de nepătruns și impasibilă.

Baletul „Luceafărul”